Ca ideologie și practică, liberalismul a devenit principala mișcare de reformă din Europa secolului al XIX-lea. Cu toate acestea, dezvoltarea sa a depins de condițiile istorice specifice fiecărei țări — puterea monarhiei, influența aristocrației, ritmul industrializării și contextul unificării naționale. Chiar și religia putea modela caracterul național al unei mișcări liberale. De exemplu, în țări catolice precum Franța, Italia și Spania, liberalismul tindea să aibă accente anticlericale, iar liberalii din aceste țări sprijineau adesea legislația care limita autoritatea civilă și influența politică a clerului catolic.
În Marea Britanie, the Whigs, unul dintre partidele politice parlamentare al vremii, s-a transformat treptat în Partidul Liberal până la mijlocul secolului al XIX-lea. Tot in aceasta perioada John Locke publica tratatele sale iar politica din Anglia se transformase într-o competiție între două partide, Whig și Tory. Aceste partide reprezintă strămoșii Partid Liberal și respectiv ai Partidului Conservator din Marea Britanie. John Locke era un membru proeminent al partidului Whig, iar liberalismul este adesea considerat ca proveni din atitudinile aristocraților Whig, care avand interese comerciale, dezvoltasera o oarecare reticenta față de puterea monarhiei asupra intregii societati. Programele de reformă introduse de acestia au devenit un model pentru partidele liberale din întreaga Europă. Liberalii au fost motorul campaniei îndelungate care a condus la abolirea comerțului cu sclavi în 1807 și a sclaviei în toate dominionurile britanice în 1833. Efortul liberal de extindere a dreptului de vot în Marea Britanie pentru categoriile sociale ce erau excluse, a avut succes prin Reformele Electorale din 1832, 1867 și 1884–85. Reformele majore realizate de guvernele conduse de William Gladstone timp de 14 ani, între 1868 și 1894, au reprezentat punctul culminant al liberalismului britanic.
În Europa continentala, liberalismul a avut un impact semnificativ în secolul al XIX-lea, acționând ca o forță transformatoare. Industrializarea și modernizarea, pentru care liberalismul clasic a furnizat o bază ideologică, au generat schimbări considerabile. Sistemul feudal s-a prăbușit, iar o aristocrație nefuncțională și-a pierdut privilegiile, în timp ce puterea monarhiei a inceput sa fie contestata, iar ulterior limitată. Capitalismul a înlocuit economiile statice ale Evului Mediu, permițând clasei de mijloc să-și valorifice energia în extinderea mijloacelor de producție și în creșterea substanțială a bogăției societății. Odată cu limitarea puterii monarhice, liberalii au reușit să transforme într-o realitate concretă cee ce era pana atunci doar un ideal. Astfel s-au puis bazele statului modern, a guvernării constituționale, democratice rezultatate in urma alegeri, cu un sistem politic responsabil față de popor.
Sursa articol: Britannica